Ion I. SOLCANU
p. 13
Geneza proiectului
În viață, multe stau sub semnul întâmplării. Cine le orchestrează, este o întrebare al cărui răspuns omul îl caută de milenii. Sunt doar presupuneri.
În cazul de față, prin anul 2008, nepoata de fiică a marelui istoric Nicolae Iorga – nonagenara Graziella Chirescu-Ioachim – cunoscându-ne preocupările, ne-a pus la dispoziție o serie de documente din Războiul de Întregire. Pentru a evalua obiectiv valoarea documentar-istorică a informațiilor cuprinse în pachetul de manuscrise, fotografii, diplome, se impun câteva precizări asupra deținătorului și provenienței lor.
Graziella Ioachim era fiica Floricăi N. Iorga, fructul căsătoriei marelui istoric cu Florica V. Tassu1.
La vârsta de 20 de ani, în iunie 1918, Florica N. Iorga s-a căsătorit cu ofițerul Dimitrie Chirescu, adjutant al Regimentului 9 Vânători, decorat cu „Steaua României” cu spade în grad de cavaler și cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a pentru faptele de vitejie arătate în luptele de la Mărășești. Cununia religioasă s-a celebrat la 3/16 iunie, la schitul lui „Tărâță”, din preajma zonei Bucium, de lângă Iași. A fost oficiată de Episcopul Râmnicului și Noului Severin, nași fiindu-le principesa Maria Știrbei și colonelul Gheorghe Rasoviceanu, comandantul amintitului regiment. La oficierea cununiei, tinerii au avut parte de prezența Reginei Maria, a principesei Maria și a prințului Nicolae. Regina reține evenimentul în Jurnalul său, descriindu-l cu savoare2.
Florica Iorga avea să-l însoțească pe ofițerul Chirescu Dimitrie vreme de 36 de ani, până la 26 octombrie 1954, când s-a călătorit în Marea Trecere.
Graziella Chirescu, devenită Ioachim prin căsătorie3, vedea lumina zilei la 11 mai 1919,
p. 14
pe când Regimentul 9 Vânători se afla pe frontul din Transilvania pentru apărarea Marii Uniri, în luptă cu trupele maghiare ale lui Béla Kun, trimisul lui Lenin. Tatăl Graziellei Chirescu-Ioachim, ofițerul Dimitrie Chirescu, a servit în Regimentul 9 Vânători (organizat ca batalion până în august 1916) din iunie 1913 și până la 1 mai 19244.
De la tatăl ei, general (rtr.) Dimitrie Chirescu, Graziella Ioachim moștenește întreaga lui arhivă: manuscrisul dactilografiat, Operațiile și Istoricul Regimentului 9 Vânători în Răsboiul pentru întregirea Neamului Românesc.1916-1919; Memorii, scrise pe caiet dictando, hărți și schițe cu dispozitive de luptă ale Regimentului 9 Vânători pe fronturile din Dobrogea, Muntenia (apa Neajlovului), Mărășești, brevete de medalii și ordine, fotografii etc., documente pe care mi le-a pus la dispoziție spre a fi valorificate. Cea mai mare parte din documente au văzut lumina tiparului în volumele Operațiile și Istoricul Regimentului 9 Vânători în Răsboiul pentru întregirea Neamului Românesc.1916-1919 și Un erou din Războiul de Întregire a României: Regimentul 9 Vânători5, ambele publicate în anul Centenarului Marii Uniri. Cercetările pentru publicarea celor două volume, desfășurate pe durata a trei ani, ne-au relevat o bibliografie imensă privind efortul de război al Armatei Române, dar și al tuturor categoriilor sociale din Regatul României și din teritoriile locuite de români, aflate sub dominația imperiilor austro-ungar și țarist. Istoriografia Războiului și a Marii Uniri cu care mă confruntasem depășea cu mult aspectele militare și rolul personalităților implicate în război, deși acestea aveau o pondere însemnată. Erau investigate și puse în lumină noi aspecte de viață economică, socială, culturală și diplomatică pentru ducerea războiului, pregătirea, realizarea și recunoașterea Marii Uniri. Într-un asemenea context ne-am întrebat dacă instituțiile de specialitate – Secția de Istorie a Academiei Române, institutele și centrele de istorie ale Academiei sau facultățile de profil din centrele universitare importante ale Țării – au în vedere realizarea unei Bibliografii a Războiului și a Marii Uniri. Investigațiile de natură bibliografică de pe parcursul primelor zece luni ale anului 2019 ne-au relevat demersuri individuale6 sau colective7 care inventariau, cu precădere, volumele și studiile privind Marea Unire și, accidental, Primul Război Mondial8. Recunoscuți cercetători au fost interesați de personalitățile Marii Uniri9, iar alții de recunoașterea Marii Uniri10.
p. 15
Volumele amintite inventariau doar o mică parte a bibliografiei dintre 2014-2017-2018, având în vedere că majoritatea lor a văzut lumina tiparului în anul 2018.
După mărturia acad. Dan Berindei (ne prefațase monografia11 dedicată istoricului și omului politic Ioan Hudiță, al cărui ginere și editor a 20 de volume de Jurnal era), Secția de Istorie a Academiei Române (deținea președinția acesteia) nu avea în vedere realizarea unui asemenea demers, deoarece specialiștii institutelor și centrelor de cercetare de profil erau implicați în realizarea impresionantei și voluminoasei Enciclopedii a reprezentanților scrisului istoric românesc12. În același timp, cercetătorii respectivelor institute lucrau și la temele înscrise în planul acestora. Și, totuși, obligația era a breslei istoricilor și, cum aparțin acesteia, am hotărât să-mi asum răspunderea unui asemenea important demers științific. Intuiam dificultatea și dimensiunea lui, imposibil de realizat de o singură persoană. Apoi, un alt impediment îl reprezenta suportul financiar: cheltuieli de cercetare, redactare, tehnoredactare, traducere, tipărire etc. De fapt, acesta devenea prioritar. Urmare a legislației sponsorizărilor, în România post-decembristă s-au creat numeroase asociații și fundații. Știam bine una dintre acestea – Asociația Unlimited Connections din Bacău – grație realizărilor ei de prestigiu. Între altele, la 27 septembrie 2019, fusesem invitat de Oana-Elena Radu, președinte al Asociației și manager proiect, și de Ionuț Munteanu, fost student de-al nostru, pentru a rosti un cuvânt la dezvelirea impunătorului ansamblu statuar ROMÂNIA BIRUITOARE, plănuit și înfăptuit de Asociația lor cu sprijin financiar integral oferit de Compania DEDEMAN.
Prin conjugarea eforturilor, în luna decembrie a anului 2019 se obținuse din partea decidenților Consiliului de Administrație al aceleiași companii, Dragoș Pavăl și Adrian Pavăl, promisiunea de sponsorizare a proiectului prezentat Domniilor lor.
Cum realizarea unei Bibliografii a participării României la Primul Război Mondial, a înfăptuirii și recunoașterii Marii Uniri depășea cu mult posibilitățile unei singure persoane, se impunea constituirea unei echipe de cercetători, specializați cu precădere în istorie contemporană. Dintre aceștia, nu puteau lipsi specialiștii de istorie militară și diplomatică. Un alt criteriu în selectarea colaboratorilor era dictat de acoperirea tuturor provinciilor românești fapt pentru care, la 21 decembrie 2019, expediam colegilor prof. dr. Mihai Drecin (Universitatea din Oradea), prof. dr. Valentin Ciorbea (Universitatea „Ovidius” din Constanța), cercet. șt. I Vasile Ciobanu (Institutul de Cercetări Socio-Umane din Sibiu), prof. dr. Corneliu Pădurean (Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad), colonel dr. profesor asociat Ioan Giurcă (Universitatea Națională de Apărare „Carol I” din Bucureşti), conf. univ. dr. Adrian-Bogdan Ceobanu (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași) și prof. dr. Anatol Petrencu (Universitatea de Stat din Chișinău), istorici consacrați ai domeniului, o Scrisoare de intenție, informându-i că Sunt pe cale să obțin o finanțare, din sponsorizare privată, pentru un Proiect de cercetare intitulat Bibliografia Centenarului Războiului de Întregire a României (lucrări publicate în perioada 2014-2020). Lucrarea, după cum sugerează și titlul, va cuprinde cărțile de autor, volume colective și de documente, memorii, jurnale de front, studii și articole publicate între anii menţionaţi, adică tot ceea ce privește neutralitatea României de după declanșarea Primului Război Mondial și, apoi, participarea României la Război (pregătirea armatei, fronturi, încleștări militare în cadrul granițelor, dar și dincolo de acestea, pentru eliberarea provinciilor românești – Basarabia, Bucovina, Transilvania – inclusiv în anul 1919 etc., efort economic, diplomatic, personalități ale elitelor militare, politice, cultural-științifice, dar și eroi din rândul soldaților, gradaților, ofițerilor și generalilor).
p. 16
De asemenea, BIBLIOGRAFIA va cuprinde și materialele referitoare la pregătirea diplomatică pentru încheierea Tratatelor de pace, realizarea României Mari și recunoașterea internațională a acesteia.
Studiile și articolele din volumele colective vor fi fișate și separat, spre a fi incluse la capitolul respectiv din BIBLIOGRAFIE (exemplu: Personalități militare, Eroi colectivi sau individuali, Diplomația Unirii, Confruntări militare din teatrele de război – Dobrogea, Muntenia, Transilvania, Moldova, Basarabia, Bucovina etc.).
Vom semnala, cu aceeași acuratețe, manifestările științifice – congrese, conferințe, simpozioane etc. – desfășurate în orice colț de țară, dar și în Republica Moldova și Bucovina.
În privința modului de lucru, fiecare colaborator - autor al acestui volum colectiv va semnala titlurile temei noastre de pe raza a 7-8 (șapte-opt) județe, astfel: pentru județele din Transilvania (Alba, Arad, Bihor, Bistrița-Năsăud, Brașov, Caraș-Severin, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Maramureș, Mureș, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Timiș) trei colaboratori care își vor împărți județele funcție de afinități și posibilități de informare: Moldova (Bacău, Botoșani, Galați, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui, Vrancea); Muntenia și Dobrogea (Argeș, Brăila, Buzău, Călărași, Constanța, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Ilfov, Prahova, Teleorman, Tulcea); București și Oltenia (Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea); Republica Moldova și Bucovina […].
Cărțile de autor, volumele colective și de documente, memorii, jurnale de front sunt mai lesne de identificat. Pentru studii și articole publicate între anii 2014 și 2020 în revistele de specialitate vă atașez lista acestora întocmită de C.N.A.T.D.C.U. în 2013. Vă rog să binevoiți a cunoaște că în afara acestora sunt și altele, ale unor universități, institute de cercetare, muzee naționale și, mai cu seamă, județene și municipale care nu figurează în această bază de date. Trebuie, deci, identificate, consultate și fișate, prilej cu care veți reține și semnalările sau recenziile volumelor apărute în acel spațiu sau aiurea spre a le atașa la locul cuvenit.
De comun acord, în funcție de preferințe și preocupări, s-au convenit și responsabilitățile individuale pe zone, astfel:
1. Pădurean Corneliu: județele Arad, Bistrița- Năsăud, Caraș-Severin, Hunedoara, Timiș;
2. Mihai Drecin: județele Bihor, Cluj, Maramureș, Satu Mare, Sălaj;
3. Vasile Ciobanu: județele Alba, Brașov, Mureș, Sibiu;
4. Ion I. Solcanu: județele Covasna și Harghita, pe lângă responsabilităţile de inițiator, autor și coordonator;
5. Ion Giurcă: București și Oltenia, cu județele Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea;
6. Valentin Ciorbea: zona Dobrogea și Muntenia, cu județele Argeș, Brăila, Buzău, Călărași, Constanța, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Ilfov, Prahova, Teleorman, Tulcea;
7. Adrian-Bogdan Ceobanu: zona Moldova, cu județele Bacău, Botoșani, Galați, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui, Vrancea;
8. Anatol Petrencu: Republica Moldova și Bucovina.
În alocarea zonelor s-a avut în vedere potențialul diferențiat de cercetare istorică existent în respectivele județe, unele având instituții academice de profil, edituri, reviste de specialitate, publicații de cultură etc. și, în consecință, autorilor le revenea un volum sporit de muncă.
NOTE
1 Magistratul Vasile Tassu era originar din comuna Baia, județul Suceava. Toate studiile, de la cele primare și până la licența în Drept, le-a făcut la Iași, unde și-a început și cariera de magistrat. Aici urcă treptele magistraturii până la Curtea de Apel, de unde este promovat la Înalta Curte de Casație, prilej cu care întreaga familie s-a mutat la București. La Înalta Curte de Casație funcționează însă puțin peste doi ani, murind la numai 50 de ani în urma unei pneumonii. La Iași a fost un membru fervent al Junimii, chipul lui fiind întâlnit în cunoscutul tablou al acesteia.
Florica, fiica cea mare a profesorului Iorga, era născută la 18 iunie 1898. Conform Certificatului de Examen eliberat de Liceul din Ploiești, în sesiunea iunie 1914, Florica N. Iorga a fost pregătită în particular pentru clasa III-a liceală, curs inferior, cf. Operațiile și istoricul Regimentului 9 Vânători în Răsboiul pentru Întregirea „Neamului Românesc” 1916-1919, editor, studiu introductiv, ilustrație și anexe de Ion I. Solcanu, București, Editura Enciclopedică, 2018, p. XV, notele 7-8.
2 Maria Regina României, Jurnal de război, 1918, traducere de Anca Bărbulescu, ediție îngrijită, prefață și scurtă cronologie de Lucian Boia, București, Editura Humanitas, 2015, vol. III, p. 169-170.
3 A fost căsătorită cu prof. univ. dr. Grigore Ioachim (14.XII.1906 – 5.X.1979), originar din comuna Borca-Sabasa, jud. Suceava (acum în județul Neamț), într-o numeroasă familie de țărani; după studiile primare din satul natal, urmează Liceul militar din Iași, apoi Şcoala Politehnică din București, secția „Mine” absolvită în 1931, cu specializarea „Exploatarea Zăcămintelor de Petrol și Gaze”. Din 1951 a fost profesor la Institutul de Petrol și Gaze din București, iar din 1963 membru corespondent al Academiei Române, cf. Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române. 1866/2003, Dicționar, București, Editura Enciclopedică/ Editura Academiei Române, 2003, p. 398-399.
4 Date din biografia ofiţerului Dimitrie Chirescu: Liceul „Sf. Sava” (1901-1903), Seminar teologic din București (1903-1911); Școala de Infanterie din Dealul Spirii, absolvită cap de promoție în 1913; sublocotenent, 23 iunie 1913 – 1 iulie 1916; locotenent, 1 iulie 1916 – 1 septembrie 1917, și căpitan din 1 septembrie 1917. În cadrul Regimentului 9 Vânători a luat parte la toate luptele din 1916 din Dobrogea şi Muntenia, la cele din iulie-august 1917 de la Mărășești – Muncelul – Poienile Popii, unde a și fost rănit, fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”; din 1918, în nordul Moldovei a apărat populaţia civilă de hoardele ruse bolşevizate aflate în degringoladă; apoi a stat de pază pe graniţa nistreană, pentru ca din ianuarie și până în octombrie 1919 să participe la campania Armatei Române din Transilvania și Ungaria, până la Budapesta; între 1 noiembrie 1919 – 1 octombrie 1921, a funcționat la Ministerul de Război, Divizia Şcoalelor Militare; 1 octombrie 1921 – 1 noiembrie 1923, urmează cursurile Școlii Superioare de Război, avansat în grad de maior; 15 aprilie 1925 – primăvara 1931, a funcționat la colonizările militare din județul Caliacra, sub comanda generalului Gheorghe Rasoviceanu, organizând colonia din comuna Ceairlighiol, dispusă pe șoseaua Balcic – Bazargic, zonă știută bine de ofițer din vremea celor trei luni de campanie militară în Dobrogea; 1931 – 15 mai 1932, prefect al județului Storojineț; locotenent-colonel, la 1 ianuarie 1934, colonel, la 4 mai 1941; 1 aprilie – 31 octombrie 1941, la solicitarea generalului Radu Rosetti, ministru la Cultura Națională și Culte, a îndeplinit funcția de subsecretar de stat la respectivul minister; 1 noiembrie 1941 – noiembrie 1944, a servit în cadrul Corpului II Armată Teritorial, de unde se pensionează, cu recomandarea superiorului său, general de divizie Nicolae Pălănceanu: „un foarte bun ofițer superior care merită a fi înălțat în grad de general”, grad la care va accede la 23 august 1979, când avea 88 ani, cf. Ion I. Solcanu, Un erou din Războiul de Întregire a României: Regimentul 9 Vânători, Iași, Editura Junimea, 2018, p. 283-290.
5 Volumul a obținut marele premiu „Comandor Virgil Alexandru Dragalina” al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, ediția a V-a, 2018, ca fiind „Cea mai bună monografie din toate timpurile dedicată unei unități militare combatante, faimosul Regiment 9 Vânători”, cf. Observatorul Militar, București, anul XXXI, nr. 11 (1500), 27 martie 2018, p. 24.
6 Tincuța Ojog, Marea Unire din 1918 reflectată în periodicele bisericești existente în Biblioteca Sfântului Sinod şi Biblioteca Centrală Universitară Carol I din București. Bibliografie specială 1917- 2016, București, Editura Basilica a Patriarhiei Române, 2018, 208 p., facs; Centenarul Marii Uniri: informare bibliografică adnotată, coordonator Mihalcea Alexandru, București, Editura Militară, 2018, 108 p.
7 Marea Unire a românilor de la 1918. Contribuții bibliografice, ediție îngrijită de Elena Pintilei, autor alcătuitor Maria Sargun, coordonator, redactor științific, studiu introductiv Ion Negrei, redactor bibliografic Valeria Matvei, selecția imaginilor de epocă și anexelor documentare Ion Negrei, Chișinău, 2018, 625 p.; Biblioteca Națională a României, „Aniversări culturale”, LIV/2018, București, Editura Bibliotecii Naționale a României, 2019, 226 p.
8 Oana Tămaș, Război și memorie. Scrieri românești despre Marele Război, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2015, 236 p.; Angela-Anca Dobre, Luminița Stelian, Primul Război Mondial – anul 1916. Bibliografie selectivă, în vol. Dobrogea în contextul Primului Război Mondial, p. 427-431.
9 Bolovan Ioan, Iacob Gheorghe, Cojocaru Gheorghe (coordonatori), O enciclopedie a Marii Uniri, București, Editura Institutului Cultural Român, 2018, 612 p.
10 Centenarul Conferinței de Pace de la Paris 1919-1920. Informare bibliografică adnotată, coordonator Mihalcea Alexandru, București, Editura Militară, 2019, 152 p.; Conferința de Pace de la Paris 1919-1920. Centenarul Tratatului de la Trianon. Informare bibliografică adnotată, coordonator Mihalcea Alexandru, București, Editura Militară, 2020, 154 p.
11 Ion I. Solcanu, Ioan Hudiță. Istoric, om politic și autor de Jurnal, București, Editura Enciclopedică, 2015, 642 p.
12 Victor Spinei, Dorina Rusu (coordonatori), Enciclopedia reprezentanților scrisului istoric românesc, Vol. I (A-C), 700 p.; Vol. II (D-K), 588 p.; Vol. III (L-N), 444 p.; Vol. IV (O-R), 432 p; Vol. V, (S-Z), 552 p., Suceava, Editura Karl A. Romstorfer a Muzeului Național al Bucovinei, 2021.
Iași, 20 septembrie 2022
Ion I. SOLCANU
